România, pe primul loc în UE la cazurile de rujeolă: O criză de sănătate publică în expansiune

România se confruntă cu o criză alarmantă în ceea ce privește cazurile de rujeolă, devenind liderul Uniunii Europene în ceea ce privește numărul de infecții. Această situație îngrijorătoare, evidențiată de publicația britanică The Guardian, nu este doar o problemă de sănătate publică, ci un semnal de alarmă care subliniază deficiențele sistemului medical și ale campaniilor de vaccinare din țară.

Contextul epidemiologic al rujeolei în România

Rujeola a fost considerată o boală care a fost, în mare parte, eradicată în multe părți ale lumii datorită vaccinării eficiente. Totuși, România a experimentat o regresie semnificativă, având în vedere că țara a înregistrat patru epidemii de rujeolă din 2005 până în prezent, fiecare dintre acestea fiind urmată de o perioadă de calm fragil. Între 2023 și 2025, au fost raportate peste 35.000 de cazuri, iar cel puțin 30 de decese au fost atribuite acestei boli, afectând în special sugarii care nu erau eligibili pentru vaccinare.

În 2024, România a raportat aproximativ 87% din totalul cazurilor de rujeolă din Uniunea Europeană, în timp ce următoarea țară, Italia, a avut doar puțin peste 1.000 de cazuri. Această statistică ridică întrebări despre eficiența politicilor de sănătate publică și despre măsurile de prevenire a bolilor contagioase.

Declinul vaccinării: o problemă structurală

Scăderea ratei de vaccinare este principalul factor care a contribuit la această criză. Rata de vaccinare pentru prima doză a vaccinului MMR (measles, mumps, rubella) este de aproximativ 81% la vârsta de 18 luni, dar aceasta rămâne sub pragul de 95% necesar pentru imunitatea colectivă. La vârsta de cinci ani, rata de administrare a celei de-a doua doze este de doar 60% la nivel național, iar în anumite comunități, cum ar fi cele defavorizate, aceasta coboară chiar și la 20%.

Declinul acestor cifre este alarmant, având în vedere faptul că în 2010, România se situa peste media europeană de 93% în ceea ce privește vaccinarea ROR. Această scădere constantă a fost accelerată, în special, de pandemia de Covid-19, care a dus la distragerea atenției de la alte probleme de sănătate publică. Dr. Aurora Stanescu, un epidemiolog de la Institutul Național de Sănătate Publică, subliniază că este absolut insuficient să se obțină o acoperire de 81% în fața unei boli atât de contagioase precum rujeola.

Implicarea comunităților defavorizate

Un alt aspect esențial care contribuie la criza actuală este impactul asupra comunităților defavorizate. Casandra Stoica, o mamă din județul Brașov, a descris dificultățile întâmpinate în timpul epidemiei din 2024. Ea a fost nevoită să se deplaseze într-un județ învecinat pentru a obține îngrijiri medicale pentru fetele sale, care s-au îmbolnăvit de rujeolă. Această experiență ilustrează barierele de acces la serviciile de sănătate, în special în zonele rurale și în comunitățile marginalizate, cum ar fi cea romă, unde condițiile de trai precare complică și mai mult accesul la vaccinare.

Gabriela Alexandrescu, directoarea națională a organizației Save the Children, afirmă că deciziile de a nu vaccina nu provin întotdeauna din ezitarea părinților, ci sunt adesea influențate de sărăcie și lipsa serviciilor medicale. Aceasta sugerează că abordările tradiționale, care se concentrează pe educarea părinților despre beneficiile vaccinării, nu sunt suficiente fără a aborda problema accesibilității și a condițiilor socio-economice.

Gestionarea defectuoasă a sistemului de sănătate

Un alt factor important care a contribuit la criza vaccinării este gestionarea defectuoasă a sistemului de sănătate din România. În 2015, responsabilitatea administrării vaccinurilor a fost transferată exclusiv medicilor de familie, ceea ce a dus la o creștere a birocrației și a presiunii asupra unui sistem deja suprasolicitat. În plus, asistentele medicale școlare, care ofereau o plasă de siguranță esențială pentru copiii care nu își făcuseră vaccinurile, nu mai au voie să administreze vaccinuri, lăsând o lacună majoră în programul de vaccinare.

Dr. Mihai Negrea, un alt epidemiolog din Târgu Mureș, subliniază că blocajele sistemice și dependența excesivă de medicii de familie încetinesc eforturile de vaccinare. Acesta propune soluții practice, precum centre comunitare de vaccinare și extinderea dreptului de a vaccina la alți medici, pentru a reduce povara asupra medicilor de familie care trebuie să gestioneze nevoile de vaccinare ale mii de familii.

Impactul asupra sănătății publice și perspectivele viitoare

Rujeola nu este o boală banală; aceasta poate provoca complicații grave, cum ar fi pneumonia și encefalita, care pot duce la invaliditate permanentă sau chiar la deces. Conform Institutului Național de Sănătate Publică, o persoană infectată cu rujeolă poate contamina între 12 și 18 persoane, ceea ce subliniază importanța vaccinării ca metodă de prevenire.

Pe termen lung, criza actuală de sănătate publică ar putea avea implicații serioase asupra sistemului de sănătate din România. O creștere a numărului de infectări cu rujeolă ar putea duce la o presiune și mai mare asupra spitalelor, care deja se confruntă cu lipsuri de resurse. De asemenea, ar putea afecta încrederea publicului în sistemul de sănătate, ceea ce ar face ca eforturile de vaccinare să fie și mai dificile în viitor.

Concluzie: O urgență națională

Criza rujeolei din România reprezintă o urgență națională care necesită un angajament ferm din partea autorităților, a comunităților și a cetățenilor. Este esențial ca guvernul să îmbunătățească accesibilitatea serviciilor de sănătate și să implementeze campanii eficiente de informare pentru a combate miturile legate de vaccinare. Doar printr-o abordare concertată putem spera să inversăm trendul descendent al vaccinării și să protejăm sănătatea copiilor din România.